Va multumesc din suflet pentru mesaje!
E greu sa gasesc cuvintele potrivite si oricum nu cred ca as putea exprima in cuvinte sentimentele puternice care ma incearca in aceasta perioada.Pe langa durerera pricinuita de moartea persoanei dragi mai trebuie sa traiesc si cu remuscari, combinate cu revolta si neputinta, pentru ca, medici dezinteresati si incompetenti l-au lasat sa moara cu zile.Toate incercarile mele de a-i atentiona in privinta afectiunii tatalui meu s-au lovit de un zid de nestiinta si nepasare, care au agravat situatia intr-un timp foarte scurt. Cand a intrat in coma a fost deja mult prea tarziu. Seara era bine, am vorbit cu el, iar noaptea a intrat in coma diabetica(val. glicemie 600) sub ochii celor de la ATI. A urmat stopul cardiorespirator si blocajul renal.Cand au realizat gravitatea situatiei medicii mi-au spus ca nu-si explica cum de s-a putut decompensa atat de rapid.....Oare cum, ma intreb eu? Gaseau doar scuze pt. o greseala care le apartinea in intregime.Stiu ca nu suntem nemuritori si ca fiecare mai devreme sau mai tarziu trebuie sa murim, dar nu pot sa accept ca din ce in ce mai multi oameni sa moara in Romania, din nepasarea si incompetenta unor medici(care nu ar trebui sa se numeasca medici).
Eu va trebui sa traiesc cu acesta trauma pana la sfarsitul zilelor mele.
Sper insa ca D-zeu sa platesca fiecaruia dupa faptele sale, El e singurul care poate face dreptate.
Inca o data va multumesc pt mesaje si imi cer scuze daca nu va voi putea raspunde la intrebari in perioada urmatoare.
Lacrimioara
