14 nov. 2007 de Mihai Stirbu
Orice bun creştin ţine acest post pentru că doreşte să se pregătească aşa cum se cuvine pentru sărbătoarea Crăciunului.
Romano-catolicii intră în Postul Crăciunului sau în Advent în prima duminică din luna decembrie şi se încheie în ziua de Crăciun. Părintele Iosif Dumea, vicar parohial la Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Brăila, ne vorbeşte despre această perioadă.
- Jurnalul Naţional: Ce înseamnă postul pentru romano-catolici?
Pr. Iosif Dumea: Postul, pentru creştinii romano-catolici, face referinţă la perioada de pregătire, atât trupească, cât mai ales sufletească, pentru marile sărbători. În Biserica Romano-Catolică sunt două astfel de sărbători, precedate de o perioadă intensă de post, şi anume: Crăciunul şi Paştele. Aceste două posturi, timp de pregătire pentru cele două sărbători, au în centrul atenţiei persoana lui Isus Cristos, şi au fiecare un tonus diferit. Postul Crăciunului sau Adventul este marcat de bucurie şi speranţă, deoarece se aşteaptă venirea lui Mesia, venirea Fiului lui Dumnezeu pe pământ în trup. În schimb, Postul Paştelui sau Postul Mare este un timp marcat de sobrietate, plânset şi tristeţe, căci în acest timp se retrăieşte întreg misterul Pascal: Patima şi Moartea lui Cristos; timp care se completează apoi cu Învierea, eveniment care încununează tristeţea şi sobrietatea postului cu bucuria prezenţei lui Cristos înviat cu trupul său glorificat printre noi, şi totodată cu speranţa în învierea noastră asemenea lui Cristos.
- Când începe Postul Crăciunului şi cât durează?
Postul Crăciunului începe în prima Duminică din luna decembrie, care anul acesta cade în ziua de doi a lunii, şi se încheie în ziua de Crăciun. Acest timp de post durează aproximativ patru săptămâni şi cuprinde patru duminici. E bine ca şi în acest nou an liturgic să încercăm să trăim Adventul şi Crăciunul nostru. Două timpuri liturgice care trebuie să marcheze ritmul vieţii noastre religioase de-a lungul întregului an care începe o dată cu Adventul, moment în care iniţiem un nou an al credinţei, un nou drum al Misterului Credinţei: Cristos Înviat.
- Cum trebuie să ne comportăm în această perioadă?
Trebuie să trăim acest timp: unindu-ne trăirii de credinţă a poporului lui Israel, Poporul lui Dumnezeu, care de-a lungul întregului Vechi Testament a ştiut să trăiască şi să călătorească cu marea lui speranţă: venirea lui Mesia. Nu putem face aceasta fără să ne apropiem de mesajul profeţilor pentru a-l savura şi pentru a-l medita, căci ei au ştiut să menţină fermă credinţa lor şi a poporului în mijlocul marilor dificultăţi ale acelei epoci. Unindu-ne atâtor oameni care în cel născut la Betleem au ştiut să-l recunoască pe Mesia, cel aşteptat. Şi actualizând faptul că acel nou-născut este prezent în fiecare fiinţă umană, în fiecare zâmbet şi în fiecare durere.
- Şi cum împlinim această misiune?
Adventul este un timp propice pentru a analiza şi pentru a potenţa fidelitatea noastră faţă de Dumnezeul nostru care este fidel întâlnirii sale stabilite cu noi, oamenii. El vine din iubire, de aceea şi noi trebuie să-l aşteptăm cu iubire; iar cel mai important lucru pe care trebuie să-l facem în timpul Adventului este: să trăim Adventul; să dorim şi să strigăm: "Vino, Doamne Isuse, şi rămâi cu noi!"; să facem un loc în viaţa noastră pentru ca să nu se repete acel: "La ai săi a venit, iar ai săi nu l-au primit!". Adventul este o nouă ocazie de a da o motivaţie speranţei noastre, căci acest timp este un timp al speranţei; şi dacă suntem oameni ai speranţei, trebuie să se simtă acest lucru. Speranţa nu numai că se crede, dar se şi trăieşte. Viaţa noastră trebuie să fie luminată de strălucirea acestei virtuţi, căci numai astfel vom putea să-i "contaminăm" şi pe ceilalţi cu speranţa noastră. Nu este suficient să prezentăm celorlalţi doar motivaţii intelectuale, ci trebuie să prezentăm şi motivaţii existenţiale şi concrete.
- Daţi câteva exemple...
Dacă suntem oameni ai speranţei: vom trăi cu bucurie, pentru că suntem salvaţi; vom trăi cu încredere, deoarece suntem pe mâini bune; vom învinge fricile, pentru că nu suntem singuri; nu vom aduna bogăţii, căci sunt relative; nu vom semăna supărări, deoarece Dumnezeu este dreptatea noastră; nu ne vom ataşa acestei vieţi pământeşti, pentru că aceasta nu este un bine absolut; vom trăi prezentul, dar aşteptând; vom semăna în fiecare zi, chiar dacă recolta întârzie să apară; vom anticipa viitorul, cu rugăciune şi muncă; vom proclama că nimic şi nimeni nu va putea să ne fure această speranţă, nici măcar moartea, pentru că Dumnezeu este ultimul scop al nostru, este cel mai puternic, şi El ne aşteaptă.
- Dar ce este Adventul până la urmă?
Timpul Adventului este un timp de aducere-aminte, un astăzi şi o virtute care ne învăluie. O aducere-aminte, căci privind rădăcinile noastre vom afla în ele originea credinţei noastre; un astăzi, deoarece, plecând de la credinţă, trebuie să ştim să-l aşteptăm şi să-l primim pe cel care se naşte şi care este prezent în fiecare frate al nostru şi a cărui naştere se actualizează în fiecare an; o virtute pe care trebuie să o practicăm în aceste zile: speranţa; virtute ce trebuie să ne cuprindă în totalitate. Putem pierde multe lucruri din cauza atâtor probleme şi dificultăţi ale vieţii, dar a pierde speranţa înseamnă să-i închizi porţile unui Dumnezeu care se face nou în fiecare zi, care s-a revelat în istorie, care doreşte să se "cuibărească" în inima fiecărui om, care călătoreşte cu ei, deşi aceştia nu ştiu că El este prezent în drumul lor şi în istoria lor.
- Este aspru acest post?
Referitor la asprimea acestui post al Crăciunului pot spune că nu este atât de exigent încât credincioşii să nu-l poată respecta, ci, dimpotrivă, este un post în care asprimea cade mai mult pe viaţa sufletească a fiecărui credincios, ajutat fiind şi de o renunţare şi abstinenţă referitoare la trup. În acest sens, zilele de vineri sunt zile speciale de post, zile în care se renunţă la consumul preparatelor din carne şi se mănâncă o dată pe zi până la săturare, iar cine doreşte să multiplice aceste zile mai intense de post o poate face.
- Ce se întâmplă în această perioadă în Biserici?
Programul liturgic în general este acelaşi ca în timpul anului, însă stabilirea lui depinde de fiecare parohie în parte. Se accentuează pregătirea spirituală a credincioşilor prin predicarea zilnică a Cuvântului lui Dumnezeu, prin participarea la sacramente, mai ales Spovada şi Sfânta Euharistie.
- Există rugăciuni speciale?
Toate rugăciunile care se fac în acest timp sunt specifice acestei perioade (o astfel de rugăciune este "Coboare roua din senin, din cer coboare Domnul Sfânt! Gândeşte-te, Doamne, la mâhnirea poporului tău; şi dă-ni-l pe Cel făgăduit. Dă-ni-l pe Mielul stăpânitor al pământului, îndreaptă-l spre lăcaşul noroadelor tale, ca să ridice lanţurile robiei noastre. Fii mângâiat, fii mângâiat, poporul meu, căci e aproape mântuirea ta. Pentru ce durerea te-a doborât şi tristeţea a pătruns inima ta? Eu te voi mântui, fii fără teamă, căci eu sunt Domnul Dumnezeul Tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău!"); iar printre distinctivele timpului se numără coroana de advent, făcută din frunze de brad cu patru lumânări, simbol al celor patru duminici ale postului, şi apoi este culoarea liturgică: mov. Orice bun creştin ţine acest post pentru că doreşte să se pregătească cum se cuvine şi aşa cum biserica propune, pentru sărbătoarea Crăciunului.
- Puteţi concluziona în câteva rânduri?
În acest timp pe care îl începem, trebuie să trăim învăluiţi de vigilenţă pentru a putea să revizuim primirea acestui Dumnezeu care se naşte prin credinţă; trebuie să acceptăm invitaţia de a trăi în veghe continuă şi de a analiza viaţa noastră cu referire la Evanghelia care ni se propune în acest timp, şi astfel să pregătim sosirea Domnului în viaţa noastră.
0 comentarii:
Post a Comment